insemnare rapida, cu multe omisiuni (urmeaza sa revin si sa completez titlul integral, numele autorilor, date cu privire la anul publicarii si-asa mai departe): dintre toate cele citite, aproximativ in ordinea in care le-am citit, (autori sau carti)….
CE MI-A PLACUT CEL MAI MULT:
A) PROZA FANTASTICA, MAI ALES NUVELE
B) ROMAN REALIST
C) VERSURI ALBE
D) “FANTASY DE VACANTA” – asta e un gen incropit de mine, e mai greu sa-l explic.. sunt acele carti de care n-am chef decat in vacanta si care – des – sunt fantasy.
E) “CARTE DE VAZUT” – tot gen personal, ma refer la cartile alea pe care, citindu-le, reusesti sa le “vezi” pana-n cele mai mici detalii.
- povestile lui H. C. Andersen. Inca le mai citesc.
- Huckleberry Finn
- Basme rusesti, chinezesti, arabe, nordice
- Zanele din Valea Cerbului – nu mai tin minte cu ce era, dar stiu ca-mi placuse. Cred ca e prima carte pe care mi-am luat-o vreodata de la biblioteca scolii. Am cerut mai tarziu si povestea pulii dar n-a vrut doamna Leic sa ne-o dea, s-a uitat urat la noi si ne-a alungat.
- Pinocchio
- Legende, mitologie.
- Amintiri din copilarie – bestial.
- Basme cu zane (alea de Contesa de Segur) – daaa, dada. faine.
- unele Schite – I.L. Caragiale – misto critica socio-politica, inca valida nowadays.
- Marile sperante, Charles Dickens – aici e frumos ce-am vizualizat in timpul lecturii, cred ca am in cap un roman adaugit si imbunatatit/imbogatit.
- Secretul celor doua Lotte – hehe.
- Ciresarii (I – V), care mi-au mancat doua vacante de vara. Am in plan sa scriu Ciresarii VI: Secretul de sub Sfinx.
- Comoara din Insula. Am citit-o in paralele cu Lorelei si cu Enigma Otiliei, nu mi-aduc aminte mare lucru, dar stiu ca-mi placuse.
- Charles Dickens: Oliver Twist, David Copperfield – frumoase de tot.
- Mihail Sadoveanu: Dumbrava minunata, Un om nacajit, Baltagul (nu, celelalte nu mi-au placut. sa-mi fie rusine, dar Sadoveanu m-a plictisit amarnic atunci cand se gasea in listele de lecturi pentru scoala)
- Liviu Rebreanu: Ion, Rascoala, Padurea spanzuratilor, Adam si Eva, nuvele – un scris “sharp”, cu fraze dramuite si lejer greoaie din cauza dramatismului cautat cu lumanarea. Dar mi-a placut.
- Castelul din Carpati – singurul roman de Jules Verne pe care am reusit sa-l diger.
- Mihail Drumes: Elevul Dima dintr-a saptea, Invitatie la vals: mi-au incantat o toamna de prin clasa a saptea (ca de aia ma si apucasem, imi placea coincidenta)
- Mircea Eliade: Romanul adolescentului miop, proza fantastica – foarte foarte frumoase nuvele.
- Seri albastre: nu mai stiu cu ce era, dar e din categoria “roman de vacanta pentru cei mici”
- Doctor Zivago
- Ileana Vulpescu – imi place mult CUM scrie, nu neaparat CE scrie.
- Duliu Zamfirescu: Viata la tara, Anna, In razboi: dragi mie din cauza realitatii expuse si-a lumii infatisate.
- Ionel Teodoreanu: La Medeleni, Lorelei: cartile mele preferate din scoala generala.
- Il buio e il miele (Parfum de femeie), Giovanni Arpino: o poezie epica, fara versuri. frumos, ca atunci cand cazi pe ganduri, uitandu-te pe geam si-ti aluneca pe masa cotul.
- Novecento, Alessandro Baricco: frumos…
- Vasile Voiculescu: nuvele, poezii: aici nu comentez. Mi-au placut simbolurile cred, atmosfera, contextul, descrierile de senzatii si locuri fantastice.
- Lucian Blaga – TOT.
- Tudor Arghezi – poezii.. mare si drag om.
- George Calinescu: Enigma Otiliei, Trei nuvele. Desi cel mai mult am inghitit dintr-a dumisale opera critica.
- Tales of the Grotesque and Arabesque , Edgar Allan Poe – genial de acid.
- Mircea Cartarescu: Travesti, Orbitor, Enciclopedia zmeilor: mie-mi place cum scrie omul asta.
- Gellu Naum, Zenobia – e cartea pe care-o prefer. Dar imi place mult cum scrie. Asta ce-i, proza absurda?
- Cel mai iubit dintre pamanteni. Da, da. Cel mai.
- Vladimir Nabokov, bineinteles Lolita. Carte care m-a scos din sarite. Dar e scrisa desavarsit. De citit in engleza, ca aia-i limba in care fu scrisa
- Le petit prince, Antoine de Saint Exupery – cred ca e printre “cele mai preferate”, daca nu chiar “cea mai”.
- Mara, Ioan Slavici. Tare-i frumos si trist.
- Manzoni. Pacat ca-i intr-o italiana greu de descifrat pentru mine, de acum cateva secole. Cum se spune, “faccio fatica a leggerlo”, dar e frumos.
- Paulo Coelho: Alchimistul, Diavolul si domnisoara Prym, Zahir, Vrajitoarea din Portobello – acestui domn i-am citit toate cartile. Toate. Scrie bine si curgator. Nu-s deacord cu domnii cu creiere prefabricate care mi-l baga pe Coelho la capitolul “Sandra Brown”, carti pentru muieri, siroape. Acest domn are o frumoasa filosofie in spatele fiecarei carti, ganduri minunate pe care STIE cum sa le expuna pe intelesul tuturor. Cetiti Alchimistul, e o epopee si o oda, nemaipomenit.
- Patrick Sùskind: vezi PARFUMUL. Om cu idei. Om destept. Minunat. Mai are cateva carticici mici, faine si alea. Vezi Porumbelul, Istoria domnului Sommer, Obsesii, Contrabasul, Despre iubire si moarte. Scrie bine..
- La sombra del viento, Carlos Ruiz Zafòn: carte de vis. Adica o visezi pe masura ce-o citesti.
- Cativa scriitori japonezi (iata, Kawabata spre exemplu) care scriu “curat” si frumos, desi extrem de pesimist. De fapt, ma rog, asa o fi “miorita” lor, cu lucruri triste, cu vieti frumos desenate, cu personaje sinucigase. Acu.. nu stiu ce sa spun, depinde si de traducere. As fi curioasa sa-i citesc in japoneza, farmecul tre’ sa fie inzecit!
- Leif Panduro, Ferestrele: o carticica misto, ca un medalion pe care-l gasesti pe jos in parc, facand jogging. Cam asta e senzatia: “ooh, uite-un..”, dar n-apuci sa spui exact “un ce”, pentru ca se si termina.
- Daniel Keyes: Flowers for Algernon. GENIAL gandit, scris, prezentat, povestit.
- The Pillars of the Earth, Ken Follett: daca nu-ti place cartea asta, n-ai ce discuta cu mine!
- Liiceanu scrie frumos. Dar daca ma rogi sa-ti spun despre ce anume, nu-mi vine imediat in minte niciun rezumat. Dar scrie bine.
- descoperire relativ recenta: Dino Buzzati. E fantastic, e sclipitor.
- Mai nou, imi place cum scriu unii bloggeri, dar pe aia nu-i mai aduc aminte, pentru ca-s de gasit in lista de linkuri.
- Aoleu, am multe, voi reveni… acu nu am timp.
CE NU AM VRUT SA CITESC:
- Dostoievski: nu stiu de ce, ca doar imi umplea biblioteca. Mereu l-am lasat “pe mai incolo” si n-am simtit niciodata imboldul sa revin asupra lui. Cine stie, poate mai incolo…
- Jules Verne: am incercat, pentru ca si el era omniprezent. N-a reusit sa-mi placa decat Castelul din Carpati. In rest… jurnal SF de bord, prea tehnic pentru gustul meu, prea multe detalii, prea multe cuvinte, intr-un stil care nu m-a captivat.
- Radu Tudoran: just boring!
- Karl May: am incercat, da’ n-am reusit.
- Aia cu batranul si marea, vai ce plictiseala…
- cronicarii, aoleu, cronicarii…
- carti cu sirop de idila ieftina semi-porcoasa de gen Sandra Brown, colectii pentru mame single si/sau domnisoare batrane si relativ frigide
- Mihail Sadoveanu, desi am incercat, jur pe rosu ca am incercat si chiar am cetit unele carti “pentru scoala”, am incercat sa-l fac sa-mi placa, pen’ ca era zeul patron al liceului. nu mi-a placut.
- Mario Vargas Llosa: nu stiu de ce nu mi-a placut. Dar l-am cetit.
- Am evitat (dupa cateva gustari de carte de acest gen) ORICE care avea de-a face cu: jurnal de calatorie, amintiri si chestii autobiografice, cronica de familie, romane de capa si spada cu domnitze indantelate si domni incatifelatzi.
- Teatru. E de vazut, nu de citit. Desi pentru a-l putea vedea, tot tre’ sa-l citeasca cineva mai intai. Prefer sa fiu spectator.
- Poezii cu schema fixa, de gen: sonet, rondel, etc. Nu-s multe poeziile cu rima care sa-mi fi placut.
- anumite chestiuni SF… desi aici e discutabil, deoarece genul Fantasy imi place (most of it).. sa spunem ca am dat in tinerete peste cateva scrieri despre lumi din alea.. intitulate “k348dhfh03″ sau “Goolpitrokholeurethya” si mai stiu eu ce nume indescifrabile, nu-i am la inima pe eroii din “viitor”, urasc masinariile lor intergalactice, nu stiu.. just NOT appealing for me. N-am cetit nicio Andromeda, Polimeda, Tricobeda, nu m-a interesat nicio constelatie inventata, niciun costum din polimeri antimaterici, nicio calatorie cu naveta spatiala, nici un vierme cosmic si nicio idila klingoniana.
- ma mai gandesc, am pus si paispe ca sa nu fie doar treispe.
- m-am mai gandit: nu-mi plac romanele politiste. apoi, depinde de roman. sunt unele care probabil ca mi-au placut. pentru mine si Baltagul e un roman politist. cert e ca nu-i un gen care sa m-atraga. detectivii au lumea lor, in care prefer sa nu bag ochiu’.
[...] cărţi [...]
Da’ la cărţile ce le-ai citit prea târziu, te-ai gândit? Sau la cele care ţi-au influenţat viaţa, cumva?
Biblia, Shakespeare poate… Da’ ce ştiu eu…
Frumoase cărţi ai citit, chiar frumoase.
Biblia am citit-o pe bucati, incepand cu clasa intai, cand ne-a obligat la scoala sa citim din ea fragmente. Mai tarziu am revenit si-am citit ce ma interesa sa mai aflu.. Ar trebui s-o reiau si s-o citesc macar o data cap-coada.
Pe Shakespeare l-am citit tarziu, cred ca prea tarziu.
Am multe, multe alte carti pe care le-am citit, mi-au placut si le-am omis.. astea de aici au fost primele care mi-au rasarit in minte… cu timpul voi completa lista, atat cu volume care mi-au placut si(sau) influentat viata, cat si cu cele pe care am facut un mare efort sa le termin..
Astea de aici sunt doar Unele dintre cartile care mi-au placut mult, dintre toate cele citite.. care-s multe de tot, atatea ca nici nu le mai tin minte.. dar ma voi stradui sa-mi amintesc ce-i mai frumos si sa completez aici lista
A, de obicei la mine cartile au venit cu mult inainte de varsta la care ni se recomanda sa le citim, fapt pentru care multe nu mi-au placut, deoarece nu le patrundeam intelesul pe deplin… tin minte ca romanele pe care le-am studiat in liceu, le citisem in clasele VII-VIII si pe multe le si uitasem deja.
P.S: Totusi, in faptul ca pe Shakespeare l-am citit tarziu, se afla si o latura pozitiva: l-am citit direct in limba engleza.. Incerc mereu sa citesc (pe cat pot) textele in limba originala, atata cat imi permit cunostintele lingvistice: italiana, engleza, franceza si cate ceva in spaniola. “Love is not love which alters when it alteration finds or bends with the remover to remove”, spre exemplu, cred ca suna penal in romana! Sonetele lui Shakespeare sunt fantastic de puternice, dar trebuie citite in limba lor, eventual cu traducerea alaturi..
Mă bucur să văd că eşti pătimaşă la citit. Nu am vrut să stârnesc nimic.
Sunt sigur că lista de cărţi se continuă cu foarte multe titluri. Şi toate-s importante, până la urmă. Toate.
Cu Sonetele lui Shakespeare, ce să mai spun… După mine, sunt cele mai frumoase sonete scrise vreodată.
Chiar! Mi-ar placea sa aflu preferintele voastre in materie de carti.. poate-mi aduc aminte ceva frumos, poate-mi dati sugestii despre ce sa mai citesc frumos…
“maitreyi” de eliade si “dragostea nu moare” de maitreyi
le-am citit anul asta in primavara si m-au emotionat.
am plans si la “razboi si pace”, lev tolstoi. uneori o dadea prea mult in detalii istorico-militare, dar povestea personajelor e frumoasa.
nici eu nu eram fana a teatrului de citit..dar eugene ionesco mi s-a parut genial cu a lui “cantareata cheala”. si samuel beckett cu “asteptandu-l pe godot”
apropo, una din cartile mele preferate din copilarie a fost “secretul celor doua lotte”, nu-mi explic de ce, dar m-a fascinat si mi s-a parut f inedita cartea. vreau sa o cumpar, dar nu prea se gaseste.
ai numai de pierdut daca nu-ti iei inima in dinti sa citesti un Dostoievschi. ia baga repede o “Crima si pedeapsa” si mai discutam dupa.
Cristi, ai si tu dreptate.. Astept sa vina un moment favorabil… Deocamdata nu-mi aleg cartile, ma aleg ele pe mine…
EU AM CITIT cv de DOSTOIEWSKI….merita sa /l citesti!
i will!
n-am mai updatat demult lista, trebuie sa-mi fac timp si pentru asta, am citit multicel in ultima vreme, dar n-am avut vreme sa mai trec nimic in revista si nici sa mai fac recenzii sau invitatii la lectura… va urma…
Apropo de “Secretul celor doua Lotte”…este cartea pe care am citit-o si rascitit-o in copilarie…intotdeauna de la biblioteca scolii pentru ca nu am gasit-o in librarie. Si acum o caut cu disperare dar vad ca n-am nici o sansa. Poate, daca o gasesti ma anunti si pe mine. Oricum am gasit in lista ta aproximativ tot ce am citit cu placere si m-am regasit chiar si in ceea ce “n-ai citit”
Little Light:
Si eu tot de la biblioteca scolii o citisem! O fi fost un tiraj vechi in putine numere…
Neaparat trebuie sa citesti Dostoiewski. Si mi-a mai placut Mihail Bulgakov cu Maestrul si Margareta. Iar la Eliade Noaptea de sanziene este superba. Cea mai.
Frumoasa colectie
Dar trebuie musai sa citesti Biblia. Nu de alta, dar e cea mai importanta carte din tot ce vei citi vreodata ( pe bune, no kidding
) , pentru ca este revelatia lui Dumnezeu, prezentandu-L omenirii pe Iisus Hristos, Fiul Lui, prin care Dumnezeu a hotarat sa-i mantuiasca pe toti cei ce cred in moartea si invierea Lui din morti. Ea prezinta modul in care Dumnezeu a actionat in istorie si modul cum a adus el mantuirea tututor celor ce cred ca Iisus e Fiul Lui. Ea este cea care produce credinta in Iisus Hristos, si odata cu ea, nasterea din Dumnezeu, din Duh, sau a doua nastere, adica nasterea din nou, sau altfel spus, nasterea de sus, esentiala pentru mantuirea ta 
E cartea care te va schimba total. Try it 
Nu te va dezamagi ! 
Multumesc de creshtinare Emanuel,
ce te face sa crezi ca NU as fi citit Biblia?
Aici era colectie de CARTI CARE MI-AU PLACUT CEL MAI MULT SAU CARE NU MI-AU PLACUT DELOC. Daca nu vezi Bibliia inainte de “etcetera”, inseamna ca nu figureaza ca “lectura” in niciuna dintre categorii.
Multumesc de sfat, oricum. Iti pot povesti ca am inceput sa citesc Biblia de la coada la cap, prin clasa a patra, cand n-am inteles nimic din Apocalipsa. Am reluat-o printr-a sasea, apoi la liceu.
All the best.
PS – Nu cred ca Dumnezeu poate avea revelatii, atat timp cat nu e om, si nu i se mai reveleaza nimic, pen’ ca le cam stie El pe toate apriori…
Camelia:
Dostoievski nu m-a atras deloc instinctiv. Am cetit toata critica despre, si toate rezumatele, asemeni oricarui lenes ignorant. Cred ca am depasit deja varsta la care sa ma entuziasmez de romantismul extrem, in ciuda tuturor Mariuselor de pe planeta… Sa spunem ca am ratat ocazia sa-l citesc la o varsta la care ar fi putut sa-mi si placa!
PS – pentru Camelia:
Eliade!! Se poate sa fi uitat sa-l trec in lista? Da. DIn graba.
Oricum, nu l-as categorisi dupa cate-o nuvela-doua, noptile parca erau de la Serampore si nu la sanziene cum spui tu, dar nu exclud si existenta unor sanziene, nu-mi aduc aminte, ca-s lecturile mele revelatoare din pruncie astea.
Fantasticul la el e mereu fain.
Eu tind sa recomand si cartoiul cela imens cu istoria cultelor religioase si .. blabla, stiti care. Face niste paralele si niste treceri in revista interesante.
Bulgakov nu mi-a placut. Am adormit consecvent din cauza Maestrului, chiar daca Margareta ma ajuta sa ma redresez in fotoliu, am renuntat intr-un tarziu.
adina, nu m-ai inteles. Vroiam sa spun ca Dumnezeu ni S-a revelat (El, noua, nu Lui). Atotputernicul, nevazutul Dumnezeu ni S-a facut cunoscut noua, muritorilor, de-a lungul istoriei, aceasta revelatie culminand cu intruparea Fiului Sau, Iisus, care a venit sa-i impace cu Dumnezeu si sa le dea iertarea pacatelor, pecetluirea cu Duhul Sfant, viata vesnica, sa-i aduca din intuneric la lumina pe toti cei ce cred cu adevarat ca El este Hristosul profetit cu sute de ani inainte in scrierile Vechiului Testament, Mantuitorul lumii.
Mi se pare cel mai extraordinar lucru, sa avem ocazia sa-L cunoastem (partial) pe Cel ce este de nepatruns. De-asta nici o carte scrisa de om nu se ridica la inaltimea ei (Bibliei), pentru ca intelepciunea omeneasca nu va depasi niciodata intelepciunea lui Dumnezeu.
Cele bune si tie
P.S: Scuze, n-am stiut ca ai citit-o, pentru ca nu era pe lista
Emanuel: multumesc inca o data de intentiile bune de a ma aduce in randul oilor, eu fiind (cel putin aparent) printre cele ratacite..
Biblia din punctul meu de vedere NU e beletristica! Asa cum nu am pus in lista nici tratate de filosofie, nici dictionarul explicativ, nici Coranul, nici carti de anatomie sau manuale scolare. Biblia nu e o lectura suplimentara si nici un text de citit seara la culcare, asa, “de-un hobby”.
Despre ce a insemnat venirea lui Hristos pe lume, as prefera sa nu prea vorbesc, pentru ca nu prea e de discutat pe margine. La fel si despre “a-l cunoaste pe Dumnezeu”, e o chestiune de credinta personala, pe care nu as trece-o in randul temelor de bloguit!
Poate par cam dura, te asigur ca nu sunt, e doar forma mea de exprimare in scris.
Accept si respect credintele fiecarui popor, precum si documentele lor sacre, dar asta nu inseamna ca le consider “cartea cea mai buna”.
E bine de facut diferenta intre beletristica si cartile de specialitate sau ale cultelor religioase. Daca le amestecam e ca si cum am incepe sa fabulam despre cromatica dintr-o icoana, in loc sa o consideram in functie de adevaratul ei semnificat, cel religios.
Nu voi comenta niciodata cat de mult mi-a placut statuia lui Buddha, nici templele japoneze, nici nu voi face un top al celor mai frumoase biserici de pe pamant!
Am preferinte, ce-i drept, dar Biblia PUR SI SIMPLU NU FIGUREAZA IN VREO LISTA, DEOARECE O CONSIDER INCLASIFICABILA DIN PUNCT DE VEDERE LITERAR! E un text sfant. Punct!