
Am tot timpul 2 creioane la mine, un hb şi un 3b şi un carneţel cu hârtie galbenã şi groasã. Desenez şi mâzgâlesc multe foi, le boţesc şi le arunc, pentru cã nu-mi place nimic.
Ascult obsesiv o melodie, poate chiar şi de mai mult de 100 de ori. Panã-mi trece.
Uşa camerei mele e închisã. Îmi place sã mã ascund.
În dezordinea mea de pe masã nu intrã nimeni. Eu ştiu sã gãsesc lucrurile în haosul meu.
Vorbesc des cu oameni necunoscuţi. În bar. În autobuz. În magazine.
Îmi place sã-i ascult. Lor le place sã vorbeascã.
Evit sã iau liftul. Am descoperit cã urc mai repede pe scãri cele 7 etaje ale facultãţii.
Nu-mi place zahãrul alb. Prefer zahãrul brun, de trestie.
Scriu mult, şterg mult din ceea ce scriu.
Îmi plac obiectele mici care sclipesc.
Mã ascund oriunde sã citesc. Mã supãr pentru cã rar gãsesc cãrţi care sã dureze mai mult de 3 zile.
Am mereu 3 cãni pe masã: una cu ceai “English Afternoon” şi lapte, una cu apã şi cea de-a treia cu invariabila cafea.
Când merg pe stradã nu mã uit în jos.
Îmi place pãrul lung.Tai legumele cubuleţe mici.
Mã uit la desenele din fum. De ţigarã sau de beţişoare parfumate.
Îmi plac: verdele, negrul, roşul si albastrul.
Nu-mi plac: portocaliul, movul, rozul şi galbenul.
Nu mã plictisesc.
Adorm greu.
Mã trezesc greu.
Îmi place zãpada: cum miroase, cum sclipeşte, cum se aşterne. Nu-mi place când se topeşte.
Uneori cânt la pian cu ochii închişi. Încerc sã fac multe lucruri cu ochii închişi. Le cunosc altfel.
Nu-mi place când sunã telefonul. Deloc.
Nu mã intereseazã oamenii care îmi spun “eşti simpaticã” atunci când mã cunosc. Nu sunt simpaticã. Nu sunt draguţã. Nu mã grãbesc. Nu pun şi nu primesc etichete.
Lucrez 20 de ore pe zi la proiectele care îmi plac.
Nu-mi prea place carnea. Nici peştele. Nici ouãle. Îmi place sã fierb legume, pe care le-am tãiat cubuleţe. Îmi place sã gãtesc pentru ceilalţi.
Îmi place mirosul de paine caldã.
Ardeiul iute. Foarte iute.
Ciocolata.
Învãţ numerele cu uşurinţã. Nu folosesc agenda telefonicã.
Nu port cãciulã. Nici manuşi. Nici ceas.
Port cravatã uneori.
Nu-mi plac hainele cu guler strâmt.
Nu-mi plac papucii cu vârf ascuţit.
Îmi plac pãtrãţelele. Nu-mi plac dungile. Bulinele-mi sunt indiferente.
Alte mirosuri care îmi plac: lemn tãiat, ardei copţi, zahãr ars, mere verzi, mere coapte, cireşe, rufe întinse la soare, lac de parchet, hârtie veche, brânzã de caprã, stafide şi rom, lãcrãmioare, narcise, toporaşi, mentã, coajã de portocalã, faguri de cearã cu miere, ciocolatã, vanilie, caise, pere, fragi, brad, rãşinã, ger, pãdure de eucalipt, piele bronzatã, migdale, bergamot, foc de lemne, lapte care fierbe, iarbã cositã, pãmânt umed, apã de mare, caşcaval afumat, vin fiert, scorţişoarã, anason, cozonac, cafea mãcinatã, seminţe, castane şi alune coapte. parfumuri? blv notte – bvlgari. deep red – hugo boss. ck one. ck obsession.
Îmi plac mult sunetele: andrele care împletesc, ac şi aţã care trec prin pânzã, bere turnatã în pahar, seminţe într-un tub de lemn, bile de sticlã, grãunţe sau fasole în sac, pe care le iau în pumn şi le las sã cadã inapoi, pagini rãsfoite, pagini boţite, hârtie ruptã, foc de lemne în sobã, ploaie pe pãmântul gol, torsul pisicilor, vântul în plopi, greierii seara şi pãsãrile dimineaţa, paşii în zãpadã, vântul în lanul de grâu, apa, vorbitul în şoaptã, râsul unor oameni, ţãcãnitul roţilor trenului, mersul oilor.
Senzaţii – îmi place:
Sã merg desculţ prin lut moale, dupã ploaie, vara. Pe iarba cu rouã. Pe nisip ud şi pe pietre calde.
Sã am pãrul lung şi ud, sã-l simt pe spate şi pe umeri.
Sã am şosete moi.
Sã mã dau în leagãn.
Sã înot în mare noaptea, fãrã costum.
Sã merg cu patinele şi sã-mi vâjâie vântul pe lângã tâmple.
Sã mã mângâie cineva în palmã şi printre degete, pe pãr.
Sã fac baloane de sãpun. Sã arunc pietre în apã.
Sã mãnânc zãpadã. Sa culeg ţurţuri de gheaţã de pe acoperiş.
Sã mã urc în copac.
Sã scriu cu stiloul.
Sã fac mãrţişoare.
Sã dorm neintrerupt 14 ore dupã ce am predat un proiect.
Sã beau cafea în balcon la Ana.
Sã cânt la pian.
Sã probez cercei şi inele.
Sã mã uit seara, de afarã pe geam, în casele oamenilor.
Sã spun bunã dimineaţa.
Sã stau sub pomul de iarnã şi sã mã uit la lumini.
Sã povestesc filme şi cãrţi citite.
Sã fac umbre pe perete, cu mâinile.
Sã merg prin frunze uscate toamna.
Sã culeg flori mici, din care împletesc coroniţe.
Sã înot.
Sã povestesc ce-am visat.
Sã merg pe jos în oraşe pe care nu le cunosc.
Sã împodobesc bradul de Craciun.


























:-*
scrii f bine!
[...] *autoportret* [...]
Mi-a placut.
[...] *autoportret* [...]
parca… parca m-as vedea pe mine…
foarte straniu…
prea multa coincidenta…
e frumos.
e aproape tot din mine…
…
mmmmm mi-ai facut dor si drag de multe lucruri, mai ales de castane coapte
vine, vine sezonul de Caldarroste (asa le spun castanelor coapte aici)!!! saptamana viitoare ma gandeam deja sa organizez cu prietenii de-aici o mini-expeditie semi-montana (in sensul ca noi aici suntem pe jumatate la mare si pe jumatate la munte..) de cules castane prin padure! vrei sa vii? le coacem seara tarziu, stam in hamac la povesti, sau pe treptele casei (gasim noi pe cineva care sa aiba casa cu trepte si hamac!!).
Eu aduc vinul rosu sec, ma gandeam la Feteasca Neagra, sa fie si ceva romanesc in peisaj.. Sau un Murfatlar… mmmm!!!!
Pentru Ana Simon: am ghicit eu bine ca suntem asemanatoare!
O pup si eu pe Jane!
Am evitat sa raspund comentariilor de pe aceasta pagina, deoarece nu o gandisem ca pe ceva interactiv, nu ma asteptam sa imi spuneti cate ceva si aici, dar ma bucur pentru tot ce mi-ati scris!
Si-ncep sa va raspund!
Multumesc Luminitei si Alexului!
Da vreau !
Exista asa ceva ?
Sa culegi castane din padure ?
Pei eu vin cu placinta cu dovleac, daca nu va suparati
Mergem ?
Mergem!!! Poate gasim si portocale
DUMNEZEULE UNDE AI FOST PANA ACUM ESTE ATAT DE FIRESC CA RESPIRATIA UNUI PRUNC CA ADIEREA PRIMAVERII ZAMBETUL FETEI OBOSITE DE BATRAN LA VEDEREA NEPOTILOR NEASTAMPATI PRIN CASA,SI TOTUSI ESTI ATAT DE DEPARTE DE MINE DE SUFLETUL MEU RANIT CA NU MAI EXISTA LICEENII.STEFAN
si mie imi place descrierea..in unele lucruri ma regasesc! INOCENTA TE PADESTE DE DUPA PERDELE, te striga…nu stiu daca voi mai gasi site/ul tau…dar ma bucur k l/am vizitat!
sarbatori fericite si pasteaza macar un crampei k sa/l poti oferi .ai MULTE de dat…Lumineaza/i pe cei din Intuneric!
Frumoase desenele. Si io am facut pian 5 ani, pe urma batut la tobe, par lung, hard-rock, revolta anti-sistem, si eram pe vremea lu Nea Ceaska…inca ma simt un tinar nelinistit in lumea asta nebuna
Bafta-n blogosfera si Sarbatori Fericite!
muzica buna, filme bune , povesti bune … de ce nu am aflat si eu mai devreme de blogul asta ?
felicitari !
am ajuns din intamplare pe blogul tau,dar vreau sa te felicit.sunt fericita ca pot sa mai gasesc persoane ca tine-bafta in continuare si succes la scris,fotografie sau arhitectura-am trecut blogul tau la pagini favorite
O placere sa citesc *autoportret*
Multumesc pt. ca ai impartit cu necunoscutii…
Frumos.
Aoleo, cate similitudini..14 ore, deep red, par lung, 20 ore, 2 creioane (uneori il iau si pe ala mecanic, 2b), zapada, tzurtzuri..papucii cu varf ascutit.. patratele..
Prea multe similitudini..
frumos!
[...] 23/02/2009 · Nu există comentarii Pictură de Adina Huţanu [...]
tare,super autoportretul
multumesc, are copirait
Frumos. Am ajuns intamplator pe site-ul tau. Cautam o nuvela de Buzzati si am gasit-o la tine.
M-am uitat de curiozitate sa vad cum scrii, fiindca scriu si eu.
Scrii bine.
Continua sa scrii.
Frumos…continua sa scrii… Dupa ce termini…spanzura-te!
Ai papat vreodata ciocolata cu ardei iute?
Laura: da, inghetata mea preferata se gaseste la mama ei acasa, adica aici, in Italia… Am un loc preferat din care mi-o procur, Piazza delle Erbe se numeste; combinatia perfecta e cioccolato al peperoncino si capsuni. Domnii respectivi care freaca inghetata cu mainile lor se ingrijesc ca ingredientele sa fie mereu proaspete, bune si fara conservanti sau arome, fapt pentru care le voi face reclama cate zile mai am!
Cine trece prin Genova sa mearga la Cremeria delle Erbe si sa nu uite sa ma sune inainte, pentru ca nu voi refuza niciodata o invitatie la inghetata!!!
Esti o artista…si cu un suflet de artist…tine capul sus ..insa nu uita ca si jos mai exista un prag….Te pup.Maira.
oau!!! oau!!!oauuuuuu!!!!!!!!!!!!!!!!! ce tare….
Adina ce faci vara asta?
mergem la o inghetata?ai zis ca nu refuuuzi!
EXCEPTIONAL..SCRII,ca multe din persoanele de mai sus in multe din lucrurile care nu-ti plac ma regsesc.
Dar tu stii asta si daca te stii pe tine si te stii ,..stii si o mare parte din mine.
Din nou am lacrimi mici care sclipesc ..de fericire pentru incantarea ce esti!
Buna ziua,
Numele meu este Larisa Elena si doresc sa inchei un parteneriat cu site-ul dumneavoastra: adinahutanu.wordpress.com .
Parteneriatul consta in plasarea unui link pe site-ul dumneavoastra catre siteul jocuri.freefun.ro, iar noi va plasam un link catre siteul dvs pe unul din siteurile noastre: eminiclips.com, topbancuri.ilive.ro, miniclip.lx.ro
In cazul in care sunteti de acord cu acest parteneriat, astept un e-mail cu linkul dvs., linkul catre pagina unde ati plasat linkul nostru si siteul pe care doriti sa va punem noi linkul.
Linkul nostru
Titlu: Jocuri
Url: http://www.jocuri.freefun.ro
Cod html: Jocuri
Astept un raspuns,
Multumesc!
Hello !
Mi-a placut !! Mult !
Ma regasesc in multe dintre cele scrise de tine, desi….am cam uitat cum este sa mai citesc o carte in 3 zile. De fapt….cum este sa mai citesc o carte……
Ai “apucaturi” de capricorn.
am ajuns intamplator aici pe site ul tau si vreau sa spun ca in multe din cele spuse de tine m am regasit, as fi putut chiar sa spun ca parca m ai fi cunoscut la fel de bine ca si mine.ai mare naturalete si inocenta in suflet si mai ales ai talent in a lega vorbe ;tine te de asta si slefuieste, sigur v a rezulta un diamant
toate cele bune
ce mica s-a facut si lumea virtuala!
ma bucur ca am dat peste locul asta, ma mai pot copilari si eu ajutata de vorbele tale. unele ma proiecteaza violent, altle delicat inapoi in timp.
se pare ca multa lume se regaseste sau recunoaste in ce scrii. nu e simplu sa spui…simplu ce simti, gandesti, traiesti.
da-i inainte
Caldarroste!? Eu ma plimb de vreo 20 de ani prin Verona si n-am auzit termenul asta; aici sunt pur si simplu marroni.
Dar asta este “geniul” Italiei: genius loci!
Ca faci la Genova?
Eu sunt un arhitect imbatranit in meteahna criticii.
Intra putin la mine daca ai timp (www. proiectconstructii.ro) si ai sa intelegi (exemplele “bune” din Romania de dupa 1980 sunt lucrari de-ale mele. Mai putin satul de vacanta dela Pietrosita.
Daca vrei scrie-mi pe “cristianseverin09@gmail.com”.
Cristi
Cristian Severin: multumesc pentru vizita si link, voi intra maine seara sa vad pe-ndelete
… la Genova fac arhitectura, sunt studenta inca, in ultimul an (sper) si pe masura ce bagajul informational creste, dorinta de a locui in casa de chirpici a strabunicii creste si ea direct proportional. Sunt curioasa despre ce se intampla in arhitectura la noi in tara, nu prea stiu nimic, fiindca am dat admitere direct in Genova dupa Bac, in 2003.. Privelistea urbana de acasa e trista – cand am ocazia s-o revad, in vacante..
Atunci poate e mai bine sa nu vizitezi site-ul meu…
Cum e scoala de la Genova?
Eu am facut o tentativa timida de a obtine laurea la venezia acum vreo 17 ani, dar am renuntat rapid din 2 motive:
1. Lucram a tempo pieno la Vicenza, astfel incat urmarirea celor 6 cursuri la care am fost “condamnat” pentru conseguimento della laurea parea un proiect utopic;
2. Vreo 2 profesori “rasisti” mi-au pretins frecventa obligatorie; unul arogant mi-a chiar dat peste nas (“ai venit sa faci arhitectura in Italia? crezi ca nu suntem destui?”). Nu m-as fi lasat daca conjuctura economica n-ar fi fost nefavorabila; incepuse teribila criza din perioada “mani pulite” care a pus pe butuci pentru destui ani investitiile si proiectarea. Sper sa nu se repete istoria cu actuala criza…
Pe de alta parte, pe vremea aceea Italia era tara europeana cu cea mai mare densitate de arhitecti la metru patrat. Nu stiu cum mai e acum, dar banuiesc ca nu s-a schimbat prea mult situatia.
Asa ca m-am reprofilat pe amenajari interioare si comert.
Dar am mai avut cateva zvagniri (deh, sunt “pasionat”..) in Romania: vezi proiectele din site pentru un complex hotelier si noul sediu al “Proiect Bucuresti”, ambele la Bucuresti, ambele castigatoare ale unor concursuri, ambele nerealizate.
De altfel, mi se pare ca Romania are din ce in ce mai mult vocatia ne-realizarilor!
Acum me la spasso intre Verona si Bucuresti (cam meta-meta).
Oricum imi pare bine ca m-ai bagat in seama.
Daca vei avea vreodata chef sa vii la Verona sau Bucuresti in vizita, mi-ar face placere sa ne cunoastem. Poate ca merita; ma refer la Verona, bineinteles.
Cristi