[click pe imagini sa le vedeti in format mare]
plimbare pe străduţele înguste din centrul istoric:
^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
câteva instantanee care-mi plac: Giulia
^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
expoziţie de fotografie în Loggia dell’Abate – Bruce Chatwin (link)
Valentina cu fotografiile din expoziţie drept fundal:
foto şi context – compoziţie de efecte:
^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
expoziţie din Palazzo Ducale: Bauhaus – Otto Hofmann (link expoziţie):
ce frumos leviteaza cartile..ca si cand cineva, nevazut, ar sta sa le rasfoiasca si noi nu vedem decat rasfoiala lui..dar ne-am putea da seama cine e, daca am vedea ce citeste:)
eu unul am vrut de atatea ori sa ajung acolo, in Venetia..dar mi-e asa frica sa nu se scufunde cu mine:)..acum cum e, e bine, mai pluteste, sau trebuie sa porti mereu cizme:)?
Imi place fesul…o prinde movul!
Ce să spun? E foarte frumos. Cărţi atârnate de-un fir… Sinucise? Sau doar la îndemână?
paulgsandu: tot ce apare in reportajul de mai sus se petrece in Genova (am pus eticheta), unde locuiesc… Venezia e frumoasa, dar asta e ca si cum as spune ca apa e uda
) Am fost de trei sau patru ori, la expozitiile Biennale d’Arte sau d’Architettura (se alterneaza).. Din cate-am citit eu, Venezia nu e o insula plutitoare, dar are sol argilos (cred) si mai aluneca, asa ca, pe masura ce nivelul oceanului planetar creste (odata cu topirea ghetarilor de la poli), Venezia se scufunda. Probabil vor gasi o metoda de salvare (extrem de costisitoare), prin care sa ajute cladirile sa pluteasca, indiferent de nivelul apei. Se scufunda in ultimele 200 de ani din ce in ce mai repede…
Simion Cristian: imi place mult prea mult caciula aia! Imi vine pofta sa ma reapuc de tricotat!
Gabriela Savitsky: Mi s-a parut poezie curata intreaga expozitie, cartile suspendate sunt ca niste invitatii, mie mi-a fost mila de ele… Sentimentul e ca cineva le-a aruncat de la etaj iar noi le vedem pentru o clipa inainte sa atinga pamantul si avem ocazia sa le salvam, sa le prindem, sa nu le lasam sa cada.
Se poate interpreta in multe feluri gestul de a spanzura carti, erau toate jurnale de calatorie publicate de fotograful respectiv (Chatwin), astfel incat probabil au vrut sa dea ideea de carti postale tridimensionale, suveniruri, colectii de amintiri si ganduri atarnate acolo ca niste margele intr-un colier.
Metoda s-a dovedit foarte eficienta, toata lumea se oprea sa-i “pice o carte-n mana” (la propriu), ca un fulg de zapada ceva mai mare; cartile alea se ofereau pe sine tuturor, numai nu se citeau singure cu glas tare (asta probabil e pasul succesiv, in expozitia pentru nevazatori)..