descoperiri

Urbs et civitas

(fotografie din patrimoniul personal: eu şi Ana în faţa casei străbunicii mele, cu data greşită în memoria aparatului: era 1996 şi nu ‘89)

…

Satul în care am crescut până la vârsta de 5 ani avea o singură casă cu Telefon/Telegraf, şi anume la Tanti Albina şi soţul ei, Domnul Învăţător (?) Grădinaru; satul avea uliţă de pământ bătătorit, poştă, şcoală (care era simultan şi grădiniţă şi cămin cultural), biserică, două cimitire (unul pentru popi şi pentru enoriaşii exemplari şi unul pentru muritorii de rând), “cooperativă” (adică un fel de strămoş al “magazinului mixt”, unde se găseau ulei, zahăr, săpun, bere, sodă-de-rufe, brifcor, biscuiţi poieni, napolitane şi – foarte rar – ciocolată Dănuţ, cu rom), livadă de meri, ogor cu grâu şi porumb, deal de lut galben şi nisip (care se surpa la fiecare ploaie), pădure (cu bureţi – opintici, alune, clopoţei, fagi şi brazi), gârlă cu raţe sălbatice şi case cu ogrăzi, veceu’ în curtea din spate şi fântâni la poartă. Canalizarea sau iluminarea “stradală” erau cuvinte frumoase, de la oraş, scrise-ntr-o carte cu pretenţii, intitulată “dicţionar de neologisme”.

.

Azi, prietenul meu din copilărie, Mihaiţă-cel-orfan, a cumpărat conacul boieresc în care a funcţionat “cooperativa” când s-a întors de la muncă (din Olanda), străbunicii mele (care e cea mai varstincă dintre locuitori) i-a fost promis  un-binemeritat-loc-de-veci în cimitirul vedetelor rurale (din spatele bisericii), “magazinul mixt” sunt patru la număr, nu mai găsim brifcor sau biscuiţi Poieni, dar putem cumpăra gama Pantene de păr creţ-lung-drept-uscat-vopsit, bere Corona, ciorapi lycra, detergent pentru maşinile de spălat automate, bomboane Silvana şi pâine graham, căminul cultural s-a metamorfozat în night-club iar ţăranii se caţără-n cireş să converseze pă mobil cu rudele din târg…

…

… şi şcoala din sat are WEBSITE!

.

Să trăiască capitalismul (şi cacofonia cea melodioasă), emigrarea, băsescu-cu-b-mic, Uniunea Europeană, americanii şi civilizaţia.

.

Să moară viaţa la ţară şi Duiliu Zamfirescu, Olguţa deja a murit în volumul trei, să moară şi Medelenii, să moară toate satele şi să se dărâme toate fântânile, astfel încât doamna udrea-cu-u-mic să se trezească la viaţă, să lase dracu’ ideile de băi  publice şi wellness centres (că deja le-au inventat romanii acu 2000 şi ceva de ani) şi să-şi deschidă mai bine o prosperă firmă de restaurare-arhitectonică-rurală, care să reconstruiască şi să repopuleze cu ţărani veritabili vestigiile satelor în care am copilărit noi.