Atenţiune, vine Trendul!

Poftiţi în vagoane, dar puteţi pofti şi la domiciliu, deoarece poftitul e gratuit: îl poate practica oricine, indiferent de vârstă sau venituri.

Puteţi pofti după poftă, fanteziile se găsesc pe toate drumurile, nu aveţi nevoie de bilet pentru trend, nu există naş, nici agenţie de călători. Trendul e un substantiv adecvat, care vine să împrospăteze conceptul pre-capitalist de uniformă, hai să ne-mbrăcăm în trend şi să visăm la bebeluşi înfăşaţi în scutece din blăniţă de hermelină ecologică, bătute cu pseudo-diamante de cristal jvarovschi.

Nu vom avea niciodată capitalul necesar pentru împlinirea dorinţelor în trend, tocmai de asta Dumnezeu a creat China şi a suprapopulat-o, dându-ne nouă consignaţia noastră cea de toate zilele, în care imitaţiile se aliniază ieftin trendului. Ne urcăm în trendul mov, pentru că asta ne conving revistele şi vitrinele că se poartă în acest an; de fapt, iubitorii de verde sau roşu sunt sfătuiţi să-şi suspende(ze) pofta-n cui o vreme, cam până când de pe podiumurile cu hot cutiur de la Milano va dispărea nuanţa atotputernică de violet violent. Până atunci se întâmplă invidia colectivă infiltrată până la os, care bate osteoporoza şi condiţia universală de criză economică în care înotăm cu stânga, în timp ce cu dreapta dăm din picioare (fină aluzie politică pentru cei simţitori). Capra are mereu câştig de cauză, dacă e în proprietatea vecinului.

Mi-e ciudă pe tine că eşti îmbrăcat în mov şi că ţi-ai asortat chiloţii cu mănuşile de bucătărie şi carpeta cu răpirea-din-serai cu oala minune şi cu plapuma de la ikea!

Mi-e ciudă pe tine şi nu reuşesc să mă gândesc la nimic altceva, până când nu voi intra pe furiş la magazinul de chinezării şi până nu mă văd cu portjartierul ăla mov de dantelă, pe care abia aştept să-l trag în poză şi să-l pun pă twitter.

Mi-e o ciudă dă mor, că n-am să am la nuntă scaune îmbrăcate în rochii mai elegante decât cele ale invitaţilor, înfăşate în falduri de satin mov, cu funde gigantice de sărbătoare opulentă si kitschoasă, în format XXL, ca pentru titani.

Mi-e ciudă că n-o să am niciodată pantofi mov de catifea cu tocuri de cinşpe, din cauză că nu-s avantajată din punct dă vedere anatomic, şi probabil aş agăţa cu genele rimelate toate policandrele din tavan. Mi-e ciudă că-s prea înaltă şi anul ăsta se poartă scundele, vreau să atârn la braţul unui gentilom înveşmântat în mov, cu cel puţin un metru mai avântat spre cer faţă de mine plus tocurile mele de cinşpe.

Mi-e ciudă că-s la modă anorexicele cu talia cât circumferinţa genunchiului meu.

Mi-e ciudă că societatea asta mă obligă să mă simt ratată în fiecare zi, să alerg la infinit după trend şi când îl prind să-mi dau seama că am pierdut altul mai nou.

Mi-e ciudă că-mi pierd timpul scriind despre asta, când am de respirat şi de stat la soare, am de mers, am de văzut, am de vorbit, am de trăit.

Mi-e ciudă pe cei care au inventat trendul şi l-au pus perfid în circulaţie prin minţile oamenilor!

Sloganul capitalist trimfător răsună

Din gura pofticiosului contemporan,

Ce, melancolic,Trend visează:

Cumpăraţi, cumpăraţi, cumpăraţi!