Am visat că mergeam cu tine în parc, în Copou, să culegem toporaşi. Mă uitam la mîinile tale, bunicule, îmi plăcea să văd cum alegi floricele cu degetele tale mari şi cum mi le întinzi în palma deschisă: “uite bunicule, ăştia, ce frumoşi sunt! Acasă, îi punem într-o ulcică”, îmi spuneai. Stăteam aproape de tine, în iarbă şi nu mă mai săturam să inspir mirosul atît de drag, de pămînt ud şi apă de colonie. Din cînd în cînd ridicam privirea, să mă uit spre tine, îmi venea să te întreb “Cum e-acolo? E adevărat că ne vezi pe toţi?”, dar tăceam, pentru că n-aş fi vrut să stric visul, să te sperii sau să te întristez. De multe ori mi-e dor de tine, de fiecare dată cînd mă urc în tren, cînd vin sărbătorile, cînd e ziua mea, cînd mă gîndesc la anii de şcoală, cînd văd copii de mînă cu bunicii lor sau pur şi simplu aşa, din senin. Mi-e tare drag să mă gandesc la tine, închid ochii un minut şi încerc să te văd, izbucnind într-un rîs mare şi rotund, care umple toată casa, te văd strîngînd ochii şi lăsînd capul pe spate, spunînd “tiiii!”… Apoi ti-am revăzut mîinile făcînd multe lucruri pe care-mi plăcea să le observ: ouă colorate pentru Paşte, pantofi lustruiţi, colecţii de obiecte mici găsite de tine pe stradă (brichete, pixuri). Cem mai mult îmi plăcea să ne jucăm cu mîinile şi aţa, nu ştiu cum se numeşte jocul, dar am găsit (întîmplător, pe site la Cireşari, o folosiseră tot într-o poveste despre tine!) o fotografie care să-l explice:
Cînd m-am trezit, aveam în minte un cîntec, adica două versuri: “îşi scot strămoşii degetele-afară / de ghiocei, de crini, de toporaşi..”. Ascult cîntecul ăsta şi îţi văd mîinile mari, cu unghii tăiate foarte scurt şi cu toporaşi în palme. Nu ştiu dacă ai venit să-mi spui ceva anume, sau dacă ai vrut doar să stăm puţin împreună. Cînd m-am ridicat din pat, în loc de corp simţeam un gol, o lipsă. Cred că aşa se întîmplă cînd oamenii cei mai dragi pleacă; de fapt rămîn tot timpul cu noi, şi din cînd în cînd îi putem simţi mai aproape decît ne suntem noi inşine.


























uaaau,… m-a luat cu fiori…
aaaau acum vad si bannrele cu cirese si portocale ce frumoooos
Multumesc pentru poveste si afectiune
Portocala frumoasa, ma bucur ca mai treci si pe la mine din cand in cand!! Sper ca esti bine!