blestemata fie clipa in care s-a nascut!
cu ce-a fost hranit de-a ajuns dictator?
cu minciuni!
in haine noi de piele se plimba imparatul,
din piele de om ii sunt facute straiele,
il vedem cu totii cum umbla nud,
imbracat cu propria sa piele.
il intalnim pe la fantani adapandu-se cu umilinta poporului,
ii zambim atunci cand inchina cupa cu sangele nostru
si-o bea.
imparatul este gol!
noi l-am dezbracat!
noi l-am convins ca straiele lui sunt nemaipomenite.
din oameni ca noi s-a nascut,
noi l-am mosit,
noi l-am hranit cu supunerea si cu minciunile noastre,
mainile noastre pacatoase l-au uns si nu Dumnezeu.
e vremea sa-l ingropam,
pentru ca oricarei fiinte pamantesti
ii sta bine sa se-ntoarca-n huma.
da! da! din păcate, da!
dom’ne! când talent ie, atunci dă tuate ie, deci nu-i bai, o veti rescrie-ntr-o secundă pă al dumneavoastră bluog dă poiezele. care ieste (sau va fi).
dupa mine, Spamul! (parafrazand potopul)
Tocmai începusem să-l îndrăgesc pe împărat (un fel de Sorian) când l-ai înhumat…
E un pseudo-Sorian, de fapt el se numeste Suveranul Suvenir
M-am gandit sa-l ingrop, pentru ca mai sunt si altii la rand, au si ei dreptul sa defileze-n fundu’ gol in uralele poporului!
Cât de sinceră şi cinică poţi fi! Bun poem. Nervos şi hâtru.