Feeds:
Articole
Comentarii

link pe imagine spre un blog fain!

Bună searaaaaaaaaaaaaa!
Vă invit să participaţi la tombola noastră (rude şi prieteni) de cadouri de Crăciun! E criză, n-avem bani dar nici nu vrem să ne renunţăm la bucuria de a face şi primi daruri! Aşa că, amicii şi rudele mele din Iaşi sunt egalmente invitaţi să participe la TOMBOLA DE CADOURI SECOND HAND.
Vă explic imediat cum funcţionează! Cine nu participă (dintre cunoscuţii mei) trebuie să ştie că anul ăsta va rămâne fără cadou din partea mea (şi nici nu-i voi accepta darul dacă nu e în cadrul tombolei, sau dacă depăşeşte 10 ron)! Sorry, dar mi s-a pus pata pe cumpărăturişti, aşa că nu-i cazul “s-o luaţi personal”. Anul ăsta nu se mai poartă snobii şi consumiştii (din punctul meu de vedere, dumnealor n-ar trebui să fie niciodată la modă, dar mă rog). Snob = outkast. Mkay? Aja.
________________________________________________
Lămurit acest aspect, trecem la reguli:
1. Cadoul valorează între 0 şi 10 ron! Atenţiune!!! Dacă depăşeşte suma, participantul va fi descalificat!
2. Tre’ să fie FUNNY într-o oarecare măsură, vrem să ne distrăm, să râdem şi să ne veselim, să ne “simtem” bine! Creativitate please.
3. Se preferă obiectele cu valoare afectivă din dulapurile voastre, amintiri reciclate, obiecte personale care au însemnătate pentru voi (în acest caz nu e necesar să specificaţi preţul obiectului)! Se acceptă hăinuţe de copil, jucării folosite, caiete cu amintiri, jurnale personale, ochelari vechi etc.
4. În lipsă de inspiraţie sau timp, puteţi alerga la tonetă să cumpăraţi ceva care să coste PÂNĂ în 10 ron, se acceptă orice, şosete, scobitori, covrigi, chinezării, creioane, baterii, ascuţitori, integrame etcetera, ce vreţi voi.
5. Se acceptă cu mare entuziasm obiectele artizanale făcute de voi înşivă, bricolaţi în voia cea bună, cu condiţia să puneţi în pacheţel un bilet cu preţul materialelor folosite (în caz că-s cumpărate şi nu reciclate din blugi vechi, spre exemplu). Dacă e tartă făcută de bunica, faceţi un calcul matematic simplu şi scrieţi acolo cât costă în total: făina, ouăle, merele, zahărul, gazul ars în cuptor pentru gătit şi aşa mai departe!
6. Da, e necesar bonul de la casă pentru obiectele cumpărate ex novo, în caz că nu aţi găsit în dulapul vostru nimic demn de a fi reciclat! Vrem dovada că se încadrează în suma stabilită!
7. Ideal e să găsiţi ceva de dăruit care să nu coste nimic dar să însemne mult.
________________________________________________
Ce NU  e admis:
1. Nu vrem glume proaste (gen: praf de scărpinat, excremente polimerice şi alte obiecte similare achiziţionate în magazinele alea profilate pe “farse”). Cadoul tre’ să fie de doi lei (la propriu!), dar nu şi gluma!
2. Nu vrem bani propriu-zişi (nu vrem o bancnotă de 10 lei şi nici mărunţiş, fiţi creativi şi transformaţi suma de bani în obiecte capabile să producă anumite stări de spirit).
3. Nu vrem arme sau obiecte de tortură (suntem pacifişti).
________________________________________________
Cum funcţionează:
Cei interesaţi întru participare (rude si prieteni, colegi), sunt rugaţi să-şi facă simţită prezenţa şi hotărârea de a participa la tombolă între zilele de 18 şi 23 decembrie. Pe messenger, pe mobil, pe mail, pe porumbel călător, pe scrisoare în sticlă plutitoare pe mare, pe ce vreţi voi. De pe 18 decembrie încolo voi fi în Iaşi.
Pe 24 seara va avea loc extragerea. Găsim o locaţie (anunţaţi-ne dacă aveţi o casă la dispoziţie, e optim dacă mami şi tati pleacă în vacanţă şi ne putem desfăşura în voie). Numerotăm cadourile şi confecţionăm bilete cu respectivele numere. Fiecare dintre noi va şti ce număr are propriul cadou (evident, fără să le spună şi celorlalţi asta!) Introducem biletele într-o căciulă. Căciula se plimbă din mână în mână şi fiecare extrage. Se uită pe bilet şi dacă îşi recunoaşte numărul cadoului, are voie să schimbe biletul.
________________________________________________
Pentru sugestii, nelămuriri şi FAQ, defulaţi-vă aici, mai jos, la comentarii!
Dacă vi se pare prea complicat, atunci păstrăm tombola doar pentru amici, urmând să organizăm fiecare un eveniment similar separat cu cei de-acasă.

dai click pe imagine şi ajungi pe blogul pletosului!

Auzi, dar până la urmă de ce se miră toată lumea? Poporul e indignat peste poate, indignat când un fotbalist se droghează, indignat când un prezentator tv îşi înşeală nevasta, indignat când Moni prestează felaţii în direct şi e filmată amatorial prin gaura cheii, indignat când pensiile scad, indignat când pensiile cresc (insuficient), indignat când guvernul cade, indignat când guvernul se reface, indignat când se deschide noul Mall, indignat când vecina de mai sus îi scutură firimituri în cap, indignat când şoferul autobuzului pune-o frână bruscă. Poporul este indignat şi se angoasează de la orice căcat. Culmea e că poporul nu pare deloc afectat de faptul că ţara noastră nu produce nimic. Decât indignare.
Ce produce statul român, dragii moşului? A? Ce mai învaţă frăţiorii noştri azi la şcoală, ce li se spune la geografie în clasa a opta, ce fel de ţară mai suntem în statistici, agrară? Industrială? Ce industrie avem? Ce agricultură avem? De unde se aşteaptă oamenii să “iasă bani”? Din faptul că nu producem nimic dar cumpărăm tot ce ni se pune sub nas? Măreaţa noastră creştere economică prevăzută de statisticieni s-a întâmplat datorită împrumuturilor pe care oamenii le-au făcut la bănci. Au făcut credite să-şi cumpere consumabile, s-au îndatorat şi au garantat cu apartamentul pentru un televizor extraplat care va ieşi din garanţie cu 10 ani înainte ca ei să termine de plătit ratele la bancă. Băncile-s sărace, n-au bani, pentru că oamenii nu pot achita ratele. Oamenii n-au bani (deoarece băncile nu le mai dau credite) şi nu mai pot cumpăra ca mai înainte, ca proştii, tot ce văd în magazine.
Nu se vede oare că funcţionăm în pierdere din 1989 încoace? Lasă tu creşterea aia economică aparentă, aia a fost fictivă, indusă, pentru că UE avea nevoie să fim un pic mai bogaţi, atât cât să le putem cumpăra mizeriile. Nu putem fi o piaţă de desfacere dacă n-avem nici bani de pâine.
Nu se vede că nu producem nimic? Mă întreb, oamenii ăştia care merg zi de zi la muncă, nu se întreabă CE ANUME produce munca lor? Mă, la ce-s io bun, ce iese din mâna mea?
Avocaţii produc minciuni legale, magistraţii legalizează minciunile avocaţilor, mass media produce praf în ochi, politicienii produc găuri negre în buget prin simplul fapt că-şi decontează benzina din banii statului, parveniţii produc afaceri doar pentru a le putea falimenta şi câştiga mai mult pe urma lor. Ţăranii produc ouă şi lapte, pe care nu le pot vinde nicăieri, pentru că ce câştigă din asta abia dacă le acoperă costurile hranei pentru animale şi pentru că laptele parmalat a făcut dumping şi i-a eliminat de pe piaţă; ţăranii nu au utilaje să lucreze pământul.
Tractoarele din anii cin’zeci au devenit depozite de lemne. Instalaţiile de irigat Bărăganul au fost demult vândute la negru, precum şi toate capacele de canal şi grătarele alea de şters noroiul de pe tălpi din faţa blocului, autostradă nu avem, dar pretindem “ro-vinetă” pentru a străbate tara cu 50km/h printre găinile din mojlocul satelor.
Care turism? Cu ce să vină turiştii la noi? Cu jetul privat? Pe care să-l aterizeze unde? La groapa de gunoi a oraşului? SINGURII care produc ceva sunt UNII bugetari. Profesorii produc oameni pregătiţi pentru viitoarele meserii (meserii care nu vor produce NIMIC). Medicii produc vindecări de boli, pe care oamenii le tot amâna, fiindcă n-au bani să meargă la doctor. Măturătorii străzii produc curăţenie, pe care avem grijă s-o distrugem zilnic aruncând pe jos tot ce ne cade de la gură.
Munţii noştri aur poartă. Ei nu zău? Şi unde-i tradiţionalul artizanat de filigran românesc cu licenţă mondială? Avem supraproducţie de economişti, care CE economisesc oare? Ce fac ei? Se prefac că avem o ţară activă? Avem supraproducţie de snobi, aia care se-ndeasă la cumpărat globuri mov şi negre, pen’c-aşa văzură ei că e-n vogă anul ăsta, dar ei ce produc în afară de cumpărături?
Băi, unde-s fabricile şi uzinele? Unde-i industria înfloritoare pe care directorii au demontat-o secţie cu secţie şi-au vândut-o la bucată, declarând iminentul faliment? A? Unde-i băi, marfa MADE IN ROMÂNIA, care-i aia? Arată-mi şi mie, să nu mor cretină şi dezinformată! Cu ce ne lăudăm noi ca popor? Ce specific avem? Avem oi, da? Unde-i lâna? Unde-s fabricile de textile recunoscute pe piaţa europeană pentru lâna noastră de calitate? Zi-mi şi mie!
Avem fabrici Nokia şi United Colors of Benetton, foarte bine, dar până când? Până când sediile vor fi mutate în ţări mai sărace decât a noastră, unde mâna de lucru e de zece ori mai ieftină (aşa cum era şi la noi mai demult, că d’aia veniseră aici în primă instanţă), lăsându-ne câteva sute/mii de şomeri în plus. Ce produc companiile de construcţii? Pentru cine construiesc ele? Produc hoteluri şi centre comerciale, nu? Pentru cine? Să vină turiştii şi să viziteze CE? Muzeele? Care muzee? Şi să cumpere CE? Chinezării de la Mall?
Poporul e indignat când spun lucruri din astea, vai, ai uitat de unde ai plecat, fiinţă lipsită de patriotism ce eşti. Prin ce eşti tu mai patriot decât mine? Prin faptul că freci menta direct la sursă, în patria mamă? Cu ce eşti tu mai român decât mine, cu faptul că dai şpagă zilnic şi că vezi live “frumuseţile patriei” (care-s frumoase, nu zic nu!) după ce ieşi din liftul tău mizerabil în care se pişă vecinii? Eşti mai patriot fiindcă faci credit la băncile romaneşti şi nu la alea străine – băncile romaneşti unde crezi tu ca investesc banii tăi, la noi în ţară? Eşti mai patriot fiindcă-ţi bagi piciorul şi nu te duci la vot? Sau fiindcă mergi cu tramvaiul? E patriot guvernul? E patriot ministerul? E patriot cineva care “s-a ajuns”? Unde-i autostrada? Unde-s micile, mediile şi marile industrii? Ce exportăm noi în afară de creiere umane vii, care nu se mai întorc niciodată acasă şi nu mai au niciun chef să-şi “salveze” ţara, pentru că-i prea coruptă? Cum vrei să mai conteze o facultate făcută în România, dacă se cumpără doctorate en gros? Cum pana mea vrei să aibă ţara bani dacă nu produce nimic!

cu trenul

Vine textul, literă după literă, să acopere lipsurile pe care milioanele de pixeli din fotografii nu le pot transmite: sugestii referitoare la gust, miros, timbru vocal etcetera. Sunt în tren, vin de la Rapallo, am fost la plimbare cu Giulia. M-am aşezat într-un vagon aproape pustiu şi citesc a treia carte din seria misterioaselor poveşti scrise de Zafòn, “Marina” (da, da, aia care mi s-a lipit de mână şi m-am trezit cu ea la casă într-un articol precedent de pe blog, la ieşirea din librărie). Am impresia că scriitorul cu pricina mi s-a strecurat subtil în preferinţe, nu neapărat pentru stilistica literară desăvârşită, ci mai mult pentru îndemânarea de a induce senzaţii. Ştie să-i mângâie cititorului în mod eficient lobul responsabil cu imaginaţia. Alături de mine – cangurul meu. Relaxat şi el, cu o carte-n mâna. Habar n-am ce lecturează, îl analizez fără să ridic ochii de pe pagină, îl simt pe flancul drept al câmpului meu vizual. Nu se mişcă, fapt pentru care probabil nu voi scrie cine-ştie-ce despre el azi. E zece seara, trenul circulă în pierdere pentru regiile autonome de… ce-or mai fi ele. În tot vagonul ăsta suntem vreo patru oameni, dintre care numai 25% posedă cu siguranţă bilet. Cangurul ridică botul din carte şi-mi zice în română, sperând să nu fie niciun călător conaţional în preajmă: “câtă energie consumă şarpele ăsta de fier să ne ducă acasă, şi câţi bani face stăpânul lui de pe urma noastră?” Exact la asta mă gândeam şi eu. O femeie aşezată cu trei banchete mai în spate râde. Îi fac un portret fără s-o privesc, nu mă interesează cum arată, îmi pot imagina. După cum râde – pe trei voci – aş zice că fumează cel puţin două pachete de ţigări “Diana” roşu pe zi. Cred că-i scundă şi slabă, pentru că deşi fumează exagerat de mult, râsul pe trei voci nu prea are rezonanţă, deduc de-aici un torace de dimensiuni reduse. Cangurul se uită la mine peste ochelari, cu un gest tipic de controlor de bilete. Băi, tu chiar ştii tot ce gândesc? “Urăsc să te uiţi la mine peste ochelari”, îmi zice. Femeia împrăştie cascade zgomotoase de râs plin de funingine, adică horcăie oripilant. Cangurului i se ridică părul de pe spate, e uimit şi el. “Doamna aia nu mai are prea multe zile”, zice. De unde ştii tu, deşteptule, câte zile mai are femeia de trăit? “N-auzi cum horcăie?” Fii băiat finuţ, zic, e treaba ei ce face cu plămânii din recuzită. “Păi îmi face greaţă, aia face, că râde de parcă urmează să-şi verse maţele-n orice moment, aşa că nu e doar treaba ei!” Băiete, ştii ceva, du-te şi zi-i tu să nu mai râdă, dacă eşti atât de sensibil. Se ridică isteţul şi se duce la femeie, căreia-i aplică privirea de naş, peste ochelari, cu mâinile încrucişate peste marsupiul din care îi ies cartea, biletul, sticla cu apă minerală şi celularul. Femeia, în loc să se potolească la asemenea vedere înspăimântătoare, schimbă tonalitatea horcăielii şi continuă pe o frecvenţă ceva mai înaltă, se învineţeşte, începe să tuşească, se uită iar la cangur şi horcăie mai cu poftă. Vine ăsta la loc, dezamăgit. “Am ceva pe faţă sau de ce râde aia?”, întreabă. Pe faţa ta DE CANGUR? zic. Nu, n-ai nimic, ai o pereche de ochelari şi o privire ambiguă; de ce? “Doamna are bujori violeţi în obraji şi râde isteric de când m-a văzut; să chem salvarea?” Vine naşul, auzind atâta hărmălaie – la naiba, mereu apare în cele mai proaste momente. “Care-i şmecheria p’aci?” întreabă, privindu-ne pe toţi peste ochelari, încrucişând parţial mâinile, clănţănind nervos din compostor cu mâna dreaptă şi scărpinându-şi gaura din barbă, iritat, cu mâna stângă. Femeia îl vede şi se descompune de râs, n-are aer, râde convulsiv, n-apucă să respire printre horcăieli, îi sar lacrimile ca din stropitoare şi are faţa tumefiată. Grotesc. Cangurul se uită la controlor peste ochelari. Controlorul se uită la cangur. “Băi şmechere, ce faci, mă imiţi?! Ia vezi că te dau jos la prima!” Ridic privirea din carte şi mă uit peste ochelari la controlor. Băi nene, cheamă o salvare, că doamna se sufocă. Ăsta se isterizează şi-mi împinge vertiginos capsatorul de bilete-nspre nas. “CARE-I ŞMECHERIA BĂ!! CĂ VĂ DAU JOS ACUMA!” Cangurul surâde glacial, se-ntoarce şi-mi zice: “Ai observat şi tu că naşu vorbeşte-n română?”

[click pe imagini sa le vedeti in format mare]

plimbare pe străduţele înguste din centrul istoric:

bn 1

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

câteva instantanee care-mi plac: Giulia

giulia 5

giulia 1

giulia 2

giulia 3

giulia 4

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

expoziţie de fotografie în Loggia dell’Abate – Bruce Chatwin (link)

IMG_5931 a

IMG_5933 a

Valentina cu fotografiile din expoziţie drept fundal:

IMG_5937 a

IMG_5938 a

IMG_5944 a

IMG_5947 a

foto şi context – compoziţie de efecte:

IMG_5952 a

books

IMG_5967 a

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

expoziţie din Palazzo Ducale: Bauhaus – Otto Hofmann (link expoziţie):

IMG_5973 a

IMG_5971 a

IMG_5977 a

IMG_5980 a

IMG_5996 a

IMG_5986 a

Articole mai vechi »