baladă electorală

şi meeeerse şi tot merse cale lungă tot pe-o dungă, vânt în pungă ce guvernul ni-l alungă.. şi merse şi merse balaurul nost’ cu tot mai multe capete, fără ritm, fără măsură. cum călca şi cum păşea capetele-i tot creştea, tot mai multe şi mai multe, dintr-o frunte înc-o frunte şi pe frunte altă frunte, cap din cap, ţeste cărunte,  fără ochi, cu guri mărunte. şi vodă-i un munte. balaurul cu mult prea multe capete guvernu-l devora, un ministru cred c-abia pe-o măsea îi ajungea, tacticos îl mesteca, nicidecum se sătura. rimă lungă, rimă lată, rimă foarte colorată, rimă din popor iscată, toată ţara se îmbată de prostie şi de dor, de plictis ucigător, por cu por se infectează într-un mod încântator de microbul rimelor.

de Halăuiin (II)

Hai să ne culcăm, că musafirii vor să plece, zise ea subtil, cam prea subtil, deoarece musafirilor nici prin gând nu le trecea să se îmbrace şi să-şi ia tălpăşiţa în al douăzecelea ceas de vizită. Ce făcurăm de Halăuiin? Păi, au venit cele două fete pe la mine, borşul cu perişoare făcut de bunica fiind atracţia serii, mai mult decât căciulile şi costumaţia aia cu tematică agrară. Habar n-aveam dacă musafirele aveau să aprecieze gustul acru de borş, dar – surprinzător – am ajuns să le încălzesc un bis, apoi un tris şi m-au rugat să le scriu reţeta (inutilă dealtfel, pentru că nici cea mai convinsă mamaie româncă n-a reuşit să umple borş în Italia – în afară de bunica mea, care a venit pregătită, strecurând în valiza pentru cală o sticlă de fanta de 2L plină cu borş, pe care numai ea ştie cum a reuşit să-l înmulţească, triplicându-l cantitativ şi calitativ odată ajunsă la mine).

Până pe la miezul nopţii s-au produs bârfa, degustarea vinului, digestia şi înveşmântarea; în centru era plin de vrăjitoare şi vârcolaci, draculi, nosferaţi, igori, francănştaini, lilieci şi alte ciudăţenii îmbrăcate-n negru. Barurile se închid prin lege la 2 dimineaţa, aşa că am colindat oraşul vreo câteva ore, în căutarea unei bude (pe care n-am găsit-o) şi-n aşteptarea autobuzului de noapte. Ne-am întors spre casă şi am sărbătorit cu un corn şi-un cappuccino descoperirea singurului bar deschis duminica la 04:11; am ajuns la mine şi ne-am demachiat timp de vreo oră, apoi somn. Nimic interesant, Halăuiin e o tâmpenie (nici nu mă aşteptam să fie altfel), inaugurarea liniei feşăn de căciuli din grădina ursului n-a fost prea  spectaculoasă, poze cu aparatul meu cel minunat n-am făcut, deoarece eu nu folosesc bliţ iar fetele nu se pricep să stea nemişcate la expunerea lungă… Am  încercat pe rând să documentăm fotografic serata, cu aparatul  Giuliei (domniţa cea vânătă) – nicon culpix posesor de fleş – şi cam asta e ce-a ieşit (e inutil să daţi click, pozele nu merită să se facă mari de data asta):

vânăta şi morcovul în autobuz:

gogoşarul şi vânăta, în acelaşi autobuz:

gogoşarul, vânăta şi morcovul (în autobuz, evident):

gogoşarul lipsit de faimoasa căciulă şi de entuziasm, într-o pauză de ţigară:

morcovul încântat şi foarte prost focalizat:

vânăta încântată şi foarte prost focalizată:

tentativele morcovului de a poza gogoşarul plictisit:

două ultime legume vesele:

de Halăuiin

Căciuli artizanale în formă de legume nemodificate genetic. Hai să ne săturăm de americanisme. Noi n-aveam de gând să ne costumăm în niciun fel, deoarece sărbătoarea de Halăuiin ne lasă reci; însă cumva, tot vorbind şi tot glumind, am zis să ne-mbrăcăm în ceva care să ne reprezinte – şi prin asta am exclus orice mască de vampir, schelet, vârcolac sau alte mortăciuni de plastic. Eu sunt fiica unui popor agrar-industrial în curs de dezvoltare, dar îmi simt rădăcinile mai mult agrare decat industriale, deşi sunt interneto-dependentă. Aşa că am gândit o linie feşăn de caciuli în formă de legume din curtea bunicii, din alea răsărite şi crescute doar cu apă, soare şi multă iubire, fără chimicale. Bunica a fost imediat solidară şi m-a ajutat, croşetând codiţa verde pentru prototipul de căciulă – ardei roşu. Eu am ajutat poporul chinez să-şi continue avântul spre monopolizarea pieţei economice mondiale, achiziţionând de la ei pentru 2 euro această căciulă lucrată manual, pe care aş fi împletit-o personal dacă aveam lână roşie în casă şi mai mult de 3 ore la dispoziţie; oricum, în cei 2 euro se pare că n-a intrat şi ultimul rând de împletitură, domnii chinezi lăsând căciula neîncheiată, aşa că i-am împletit o bordură finală; apoi am definitivat procesul creaţiei unind cu ac şi aţă cele două elemente, pe cel made in China cu cel made by bunica. Aveţi aici un mini-documentar vizual:

din popor culese (via tata)

(n-am avut timp să corectez diacriticele; am dat copy/paste textului primit)

(autor necunoscut; cine-şi recunoaşte capodopera să-mi dea de ştire.)

Scrisoarea a III-a

Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
“Sper că Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi daca-a tras maşina, lângă gura de metrou..”.
“-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur….”
“-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour”.

Asteptând vreo 5 minute , îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare
La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5.
Şi din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,
Le-arată un “Sony Vaio”, care-l ţine la subraţ.
Agitat, la el în Jeep, şi-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:

“-Tu esti Mircea?”
…”-Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o … pe centură, îndrumat de GPS!
Acum am parcat maşina. Unde eşti?, că vin la tine…”

“-Sunt la mine în maşina şi te văd, te-ndrepţi spre mine”.
Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc în jeep.
Şi-ncepu să îi explice că nu vrea, cu nici un chip
Să îşi strângă întreaga oaste la Rovine în câmpii,
Şi să lupte pân’ la moarte cu ai turcului spahii.

“-Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem,… dar la “Heroes” în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , dacă ai wireless , să jucam “conQUIZtador”?

“-Cum când turcii-mi sunt în vamă , şi-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, şi nu e nici un secret
Că am fost în multe lupte : Varna , Bilist sau Oituz…”

“-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un “buzz”??”
“-Mircea!!! Vin c-o întreaga oaste, iar tu faci mişto de noi..,
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război”.

“-Cum vrei tu, mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea să pun pe “YouTube”, cu-ai tăi morţi, videoclipuri,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mână ruptă”.
Şi zicând acestea Mircea, îl lăsă pe Baiazid.
Şi trântindu-i portiera el pleca la pas grăbit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam, pe-un bilet scris:
“Scuze. V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe interzis”…

Şi dă Mircea multe mail-uri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n “Jeep”-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine!
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă
Rezemaţi de cate-un ciot, şi ţinându-se de burtă.

“-Baiazid , hai să ne batem….!! , Unde eşti, de ce nu vii?”

“-Mi-am scos în oraş oştenii, şi i-am dus la KFC.
Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă…”
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasă.
“-N-am ştiut că la “fast-food”-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România , fiindcă rişti să pleci pe “brânci”…
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă, a fost o farsă.
Dă-ne nişte “triferment” şi-o să facem cale-ntoarsă”…

Şi aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.
Deci se vede pân-la urmă că “fast-food”-ul face bine.
Asta-i tot…Dar fi-ţi voi siguri că Istoria o să zică:
“Turcii l-au văzut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică”…

photoshop

am aplicat un tutorial simpatic si am obtinut ceva de genul asta: